Inalta Tradare
Modul compulsiv obsesiv in care Ioan Rus iși facea apariția pe toate mediile inainte de referendum sa anunțe cați oameni sunt in Romania, celebrii 19 milioane de votanți ar trebui sa ne faca sa ințelegem de pe atunci cum s-au dezvoltat procedurile. Daca nu am fi in fața unui om de tipul lui Ioan Rus am crede ca a facut o greșeala, dar la modul cum a reacționat ulterior aparandu-și partidul ca pe propria mama am putea ințelege ca de fapt cel care a organizat alegerile pentru referendumul din 29 iunie nu și-a facut meseria in interesul statului, ci in interesul propriului partid.
Justificarea ar veni intr-un mod mult mai logic daca Ioan Rus ar lupta pentru un interes personal, dar de aici am putea ințelege cat de tare partidul din care face parte dorește sa puna mana pe justiția din Romania.
Același Ioan Rus in loc sa apara in public și sa iși ceara scuze pentru declarațiile și faptele sale el se contrazice cu Emil Boc și ii da ordine sa organizeze un mini-recensamant fara sa fie niciun temei legislativ cu care cere asta este cu atat mai absurd. Desigur ca este ușor sa sfidezi și sa zici ca poți aduce nemți, insa daca Ioan Rus ii va plati din banii sai nu cred ca va comenta nimeni. Sa aduca toți nemții sa lucreze in Romania in loc sa plateasca pentru propria sa incompetența.
In schimb, faptele desfașurate de cei care au organizat acest referendum par a incalca legislația din Romania și sunt expuse chiar in codul penal. Mai precis este vorba de doua articole care ar putea fi cele mai grave. Unul ar fi tradarea, care chiar daca nu a fost decat gandita intr-o relație cu puterile externe, iar cel de-al doilea ar fi subminarea.
Tradarea este explicata in Codul Penal in art 155: “Fapta cetateanului roman sau a persoanei fara cetatenie, domiciliata pe teritoriul statului roman, de a intra in legatura cu o putere sau cu o organizatie straina ori cu agenti ai acestora, in scopul de a suprima sau stirbi unitatea si indivizibilitatea, suveranitatea sau independenta statului, prin actiuni de provocare de razboi contra tarii sau de inlesnire a ocupatiei militare straine, ori de subminare economica sau politica a statului, ori de aservire fata de o putere straina, sau de ajutare a unei puteri straine pentru desfasurarea unei activitati dusmanoase impotriva sigurantei statului, se pedepseste cu detentiune pe viata sau cu inchisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi ”, se arata in textul citat.
Celalalt articol din Codul Penal pe care ar trebui sa vi-l aduc in discuție in contextul faptelor intamplate este art 157: ”Subminarea puterii de stat- Actiunea armata de natura sa slabeasca puterea de stat se pedepseste cu detentiune pe viata sau cu inchisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi. Orice alte actiuni violente savarsite de mai multe persoane impreuna, de natura sa atraga aceleasi urmari, se pedepsesc cu inchisoare de la 5 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi”, se arata in textul citat.
Daca consideram ca mai multe persoane au incercat sa slabeasca puterea statului și sa dețina puterea absoluta in Romania am putea crede ca cele doua articole ar fi incalcate de mai multe persoane. Legile din Romania și Justiția are ultimele momente de libertate in mana și este presata din toate parțile. In momentul in care decizia Curții Constituționale va fi data in 12 septembrie presiunile vor ajunge la un nivel de neimaginat. Aceasta crește progresiv pana la momentul cand Justiției i se vor deschide din nou ochii și i se va arata incotro trebuie sa decida de acum incolo. Daca vorbele președintelui suspendat Traian Basescu ar fi autentice și Ioan Rus ar fi ordonat blocarea deciziei Curții Constituționale am putea pleca sa ințelegem ca existența noastra depinde de factorii politici. Asta ma face sa imi amintesc de perioada cand discuțiile erau in șoapta și toate telefoanele erau ascultate. Revine acea perioada?
Daca am putea crede ca in Romania s-ar respecta legiile am putea considera ca Ioan Rus și compania ar putea chiar fi puși sub acuzare de Inalta Tradare…
Tiberiu Hrihorciuc
Modul compulsiv obsesiv in care Ioan Rus iși facea apariția pe toate mediile inainte de referendum sa anunțe cați oameni sunt in Romania, celebrii 19 milioane de votanți ar trebui sa ne faca sa ințelegem de pe atunci cum s-au dezvoltat procedurile. Daca nu am fi in fața unui om de tipul lui Ioan Rus am crede ca a facut o greșeala, dar la modul cum a reacționat ulterior aparandu-și partidul ca pe propria mama am putea ințelege ca de fapt cel care a organizat alegerile pentru referendumul din 29 iunie nu și-a facut meseria in interesul statului, ci in interesul propriului partid.
Justificarea ar veni intr-un mod mult mai logic daca Ioan Rus ar lupta pentru un interes personal, dar de aici am putea ințelege cat de tare partidul din care face parte dorește sa puna mana pe justiția din Romania.
Același Ioan Rus in loc sa apara in public și sa iși ceara scuze pentru declarațiile și faptele sale el se contrazice cu Emil Boc și ii da ordine sa organizeze un mini-recensamant fara sa fie niciun temei legislativ cu care cere asta este cu atat mai absurd. Desigur ca este ușor sa sfidezi și sa zici ca poți aduce nemți, insa daca Ioan Rus ii va plati din banii sai nu cred ca va comenta nimeni. Sa aduca toți nemții sa lucreze in Romania in loc sa plateasca pentru propria sa incompetența.
In schimb, faptele desfașurate de cei care au organizat acest referendum par a incalca legislația din Romania și sunt expuse chiar in codul penal. Mai precis este vorba de doua articole care ar putea fi cele mai grave. Unul ar fi tradarea, care chiar daca nu a fost decat gandita intr-o relație cu puterile externe, iar cel de-al doilea ar fi subminarea.
Tradarea este explicata in Codul Penal in art 155: “Fapta cetateanului roman sau a persoanei fara cetatenie, domiciliata pe teritoriul statului roman, de a intra in legatura cu o putere sau cu o organizatie straina ori cu agenti ai acestora, in scopul de a suprima sau stirbi unitatea si indivizibilitatea, suveranitatea sau independenta statului, prin actiuni de provocare de razboi contra tarii sau de inlesnire a ocupatiei militare straine, ori de subminare economica sau politica a statului, ori de aservire fata de o putere straina, sau de ajutare a unei puteri straine pentru desfasurarea unei activitati dusmanoase impotriva sigurantei statului, se pedepseste cu detentiune pe viata sau cu inchisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi ”, se arata in textul citat.
Celalalt articol din Codul Penal pe care ar trebui sa vi-l aduc in discuție in contextul faptelor intamplate este art 157: ”Subminarea puterii de stat- Actiunea armata de natura sa slabeasca puterea de stat se pedepseste cu detentiune pe viata sau cu inchisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi. Orice alte actiuni violente savarsite de mai multe persoane impreuna, de natura sa atraga aceleasi urmari, se pedepsesc cu inchisoare de la 5 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi”, se arata in textul citat.
Daca consideram ca mai multe persoane au incercat sa slabeasca puterea statului și sa dețina puterea absoluta in Romania am putea crede ca cele doua articole ar fi incalcate de mai multe persoane. Legile din Romania și Justiția are ultimele momente de libertate in mana și este presata din toate parțile. In momentul in care decizia Curții Constituționale va fi data in 12 septembrie presiunile vor ajunge la un nivel de neimaginat. Aceasta crește progresiv pana la momentul cand Justiției i se vor deschide din nou ochii și i se va arata incotro trebuie sa decida de acum incolo. Daca vorbele președintelui suspendat Traian Basescu ar fi autentice și Ioan Rus ar fi ordonat blocarea deciziei Curții Constituționale am putea pleca sa ințelegem ca existența noastra depinde de factorii politici. Asta ma face sa imi amintesc de perioada cand discuțiile erau in șoapta și toate telefoanele erau ascultate. Revine acea perioada?
Daca am putea crede ca in Romania s-ar respecta legiile am putea considera ca Ioan Rus și compania ar putea chiar fi puși sub acuzare de Inalta Tradare…
Tiberiu Hrihorciuc