În comuna sălăjeană Rus, bărbaţii îşi aleg, în Joia Mare, ouă care vor fi înroşite de Paşte şi cu care vor participa apoi la "ciocotă", un obicei vechi de o sută de ani care constă într-un concurs de ciocnit ouă, tainele lui şi "ingredientele miraculoase" fiind moştenite de la o generaţie la alta.Bărbaţii din comuna Rus din judeţul Sălaj îşi pregătesc, începând din JoiaMare, ouă care vor fi înroşite de Paşte şi cu care se vor înscrie într-un concurs de ciocnit ouă, denumit popular "ciocotă".
Cei mai pricepuţi la această competiţie sunt bătrânii satului, care de-a lungul anilor au deprins taine proprii de a avea un ou câştigător în Duminica de Paşte . Astfel, ei preferă ouăle găinilor negre, pe care le hrănesc în săptămânile premergătoare Paştelui doar cu anumite tărâţe şi ierburi, iar pentru ca ouăle să fie cât mai rezistente, fiecare bătrân adaugă în hrana găinilor "ingrediente miraculoase", pe care nu le divulgă nimănui.
Primarul comunei Rus, Alexandru Pintea, afirmă că la acest obicei iau parte toţi bărbaţii comunei, "ciocota" fiind o tradiţie uşor de transmis generaţiilor tinere, întrucât asigură "divertismentul" sărbătorilor."În comuna Rus este păstrat obiceiul «ciocotei», unic în Sălaj şi pus în practică doar de Paşte, obicei care constă într-un concurs de ciocnit ouă înroşite. Este un obicei vechi de mai bine de o sută de ani, bunicii îmi spuneau că este din secolul al XIX-lea, dar nimeni nu mai ştie cum a început. Ştim doar că, în Joia Mare, bărbaţii îşi aleg ouăle pe care le consideră mai rezistente şi pe care le vor înroşi pentru a intra cu ele în competiţia care se va desfăşura, timp de patru-cinci ore, în prima zi de Paşte", explică Alexandru Pintea. El spune că, în prima zi de Paşte, după slujba de la amiază, localnicii din Rus se adună în piaţa din centrul localităţii, unde bărbaţii se întrec în ciocnitul ouălor roşii. Potrivit tradiţiei deprinse de la bunici, fiecare participant la "ciocotă" vine de acasă cu un coş sau cu o pungă cu 30-40 de ouă, pe care le ciocneşte cu ale celorlalţi localnici. Oul mai rezistent îl "duce" pe cel spart, astfel că la final poţi ajunge acasă cu sute de ouă câştigate sau cu niciunul. Oamenii se distrează, obiceiul este prilej de glume şi voie bună, atât pentru participanţi, cât şi pentru restul localnicilor, iar câştigătorul concursului este apreciat de întreaga comună.