Candidatii la rectorat vor schimbarea in Uni-versitate

Candidatii la rectorat vor schimbarea in Uni-versitate

Cei trei candidati. Unii ii cunosc, altii incep sa ii cunoasca cu adevarat, dar ceea ce este sigur este ca cu totii gandesc momentan din postura unui mic sef in fata unui mare examen pentru universitate. Eniko Vincze, profesor la Studii Europene, Ioan Aurel Pop, academician sau Daniel David din cadrul Facultatii de Psihologie vor reformarea universitatii dupa propriile standarde. Va redam in continuare cea mai buna parte din cadrul celei de-a doua dezbatere organizata de site-ul DemocratieUBB.ro. 

 

Gazeta de Cluj va prezinta discutiile care au avut loc in cadrul intalnirii de la Facultatea de sociologie dintre cei trei candidati. Mentionam ca ceilalti doi candidati, Decebal Ciurchea si Cristina Ciumas nu au fost prezenti la eveniment.

Ciudat este ca, dupa 20 de ani de mandat al fostului rector, doar acum incep sa iasa la suprafata anumite probleme ale universitatii: faptul ca nu exista concurenta pe posturi, faptul ca profesorii vizitatori s-au ales pe seama prieteniilor, un fond secret al rectorului si alte chestiuni despre care puteti afla in continuare.

 De la New York la Venetia via Cluj

 

“Cel mai important lucrul din viața noastră sunt oamenii. Vreau să va spun ca in calitatea mea de manager a catorva institutii din tara si din strainatate am avut experienta de a echilibra spiritul creator cu curajul pe care il au tinerii. Cred ca din aceasta imbinarea a iesit un echilibru si la New York si la Venetia si la Centrul de Studii Transilvane. In Italia am avut ocazia sa coordonez niste bursieri ai statului roman. Au primit bursele Vasile Parvan si Nicolae Iorga cei care merg la Venetia sa ii trimitem cu o suma de bani lunara intre 600 si 800 de euro in conditiile in care au gazduire asigurata si toate conditiile. Am avut ocazia sa asist la promovarea acestor tineri, iar pe unii i-am promovat sa lucreze in diplomatia statului Italian. In al treilea rand tot acest efort de a oferi de lucru tinerii trebuie sa ne preocupe pe viitor, asigurarea unor venituri decente. Suntem legati, dar se poate lucra, se poate ajusta aceasta legislatie care poate parea si pare favorabila.  Am cautat in buletinele informative si am gasit in cel din 11/2011 anumite chestiuni: liderii universitatii au avut 33 sau 34% din veniturile bugetare si 34 din veniturile bugetare pentru a opera anumite reesalonari legate de discordanta dintre anumite venituri si  alte tipuri care toate se pot concorda in acest sens. 

In acelasi timp, pentru promovarea tinerilor cred sincer ca personalul didactic trebuie pensionat la varsta de 65 de ani. Mai ales ca acuma datorita nepornirii abilitarilor ne situam intr-o prapastie neavand destui coordonatori de doctorat”, a început academicianul Ioan Aurel Pop. 

 

Angajari pe norma in 1990 

”Eu propun o perspectiva social-critica. Simt, cred, stiu ca exista ceva diferente, respectiv inegalitati intre persoane. Acum varsta a fost detasata ca si criteriul care face diferenta intre sansele persoanelor de a avansa la universitate. Sunt de acord cu colegul meu , domnul David, ca totusi nu varsta conteaza cand facem clasificarea academicienilor universitari. Atunci probabil exista inegalitati si datorita faptului ca am intrat la universitate in perioade diferite, respectiv in regimuri politice diferite. In anii 1990 a fost o norma, a fost chiar un vid din punct de vedere al cadrelor didactice pentru ca s-a restructurat toate lucrurile din punct de vedere stiintific, au aparut stiintele naturii. Recrutarea a fost mult mai facila. Eu sunt generatia care a predate in anii 1980 la scoli generale, iar in 1992, datorita deschiderii am putut aplica pentru un post. Un post de rector. Cine isi mai poate visa azi ca poate intra direct pe un post de rector. Ne intrebam totusi cine a facut schimbarile legislative in asa fel incat criteriile de avansare in pozitii didactice sa fie mult mai severe fata de tinerii din ziua de azi. Trebuie sa recunoastem ca in primul rand seniorii din sistem au fost pe pozitiile din care se puteau elibera reguli. Insa pe parcurs si azi vedem tot mai clar ca apar tehnicieni care iti fac aceste politic publice”, considera Eniko Vincze.

Prima intrebare adresata candidatilor de catre moderatorul Mihnea Maruta suna cam asa:Ce părere aveţi despre raportul de venituri dintre cadrele didactice tinere şi cele care au trecut de mijlocul carierei din UBB?

 

”Nu cred că veniturile sunt mari. Cred că cele pe  care le obţin asistentii, cadrele si conferentiarii sunt mici. Este inexplicabil pentru oricine care vin din afară că un cadru didactic care obţine calificativul foarte bine poate obţine coeficient 2,5 şi alte persoane pot obţine 4,5. Cred că putem echivala lucrurile ţinând cont de faptul că unele dintre facultăţi aduc venituri prin faptul că au un număr mare de studenti, inclusive studenti cu taxa. Altele aduc granturi. Altele aduc prestigiul stiintific, publicatii.

Eu nu am intalnit o facultate care sa le indeplineasca la standard superioare pe toate trei. Trebuie sa gasim solutii sa imbinam aceste solutii in asa fel incat sa reechilibram salarizarea. Pentru obtinerea performantei trebuie sa fim de accord cu ierarhizarea. Nu e datoria decanului si nici a rectorului sa ierarhizeze colegii din alt department”, susţine Pop.

 

 

 

”În trei minute imposibil să şi explic de ce si sa si explic cum voi face. Domnul coleg Pop a facut déjà anumite sugestii de ce am ajuns la aceasta situatie. Am intrat in legislatia salarizarii unice. Si mai indepartare a acelei indepartare care a dublat veniturile profesorilor si cu totii suntem de acord ca nu este problema ca sunt prea mari, ci ca sunt prea mici. Problema e că statul roman acorda prea putini bani din PIB pentru invatamantul superior. Ce m-am gandit eu ca daca ramane acest sistem de 70- 30 la suta care in principiu este déjà, dar in practica nu finanteaza UBB. 30% din bani se distribuie in functie de performantele stiintifice de cercetare si 70% in functie de numarul de studenti. 

Sigur nu le putem noi reechilibra pentru ca exista o serie de factori mecanisme care fac asta. Dar observam ca la stiinte economice oamenii dispar in mai mare masura dupa licenta decat de la istorie,  filozofie si e de la sine inteles ca cei care au putina sansa sa gaseasca loc de munca sunt mai dispusi sa ramana la masterat. Trebuie sa extindem programelor masterale si doctorale”, sustine Vincze.

”Eu vad un pic lucrurile diferit. Sigur, sunt solutii complementare. Nu inseamna ca sunt opuse. Evident, exista un decalaj intre salarii. Nu se pune problema reducerii salariilor profesorilor, dimpotriva ar trebui crescute avand in vedere cheltuielile pe care le face un profesor cu carti, deplasari si alte costuri care nu sunt acoperite de granturile care nu sunt in fiecare an. Exista doua mecanisme: componenta extra bugetara: la departamentul nostru am dezvoltat o clinica de psihologie. Am dezvoltat componenta de granturi. Granturile de servicii, relatiile cu comunitatea. Practic salariile lor au crescut foarte mult. Extra bugetarul peste 3-6 luni s-ar putea sa nu mai ai atatea fonduri extra-bugetare. E un mecanism care se refera la finantarea de la buget. Observa ca 30% din finantarea de stat si partea din finantarea de baza va veni pe performanta academica. Astfel daca programul tau este un program performant vei avea mai multi bani care de data asta vin la nivelul departamentelor. Ori acei bani pot fi directionati la departamentul catre tineri. Spre exemplu asistent de cercetare castiga plus 800 de euro pe luna care poate implementa si la restul universitatii.

Orice department si facultate trebuie sa incerci sa il dezvolti pe toate la aceeasi masura. Grupul de psihologie are un program de cercetare de tip A, are multi student si are granturi”, a declarat Daniel David.

Urmatoarea intrebare din cadrul dezbaterii a fost „Concursurile pentru posturile didactice din UBB au avut în ultimii ani o medie subunitara de candidati/post, în conditiile în care în universităţile din alte ţări numărul de candidaţi pentru un post este adesea de ordinul zecilor. Ce recomandări aţi face pentru o eventuală schimbare a metodologiei de concurs pentru posturi didactice şi de cercetare? ”

”Ce ma gandesc acum. Cum sunt anuntate aceste concursuri. Trebuie sa largim retelele prin care facem aceste anunturi. Astfel, e o sansa in plus. Dar dincolo de asta avem un sistem destul de pagubos. O serie de suspiciuni ca de fapt cui I-a fost dedicate acel post. Cine racoleaza cadre didactice tinere, doctoranzii. De ce aceasta cutuma pentru ca este ceva care ne duc la aceasta situatie si atunci relationarea intre conducatorii de doctoranzi si doctoranzi trebuie sa fie schimbata. In Statele Unite nu ai nicio sansa. E clar ca nu iti poti cauta loc de munca acolo, dar pentru asta iti trebuie o mobilitate academica si un apetit de a te duce din Cluj la Braila si invers”, sustine Vincze. 

”Eu nu as spune. Nu as spune ca au fost subunitatare, ba chiar mai mult stiu ca au fost mai multi candidati pe un loc. Problema este urmatoarea: 1. Trebuie sa te asiguri atunci cand ai o pozitie ca este diseminata cat mai rar. Trebuie sa ajunga la colegi din Bucuresti, colegi din Iasi, colegi din Uniunea Europeana care vin sa candideze pentru aceasta postura. 2. Chiar daca anuntul ajunge, multi sunt speriati si ne intreaba care sunt procedurile . Birocratia este foarte mare. Transparenta nu este foarte clara. Care sunt etapele? Care este siguranta privind evolutia lor in cariera. Sigur ca noi am avut un anunt recent pentru o pozitie de cercetare am parcurs toate aceste etape si am avut 3 candidati pe post. Nu am angajat pe nimeni. De data asta mesajul a ajuns la ei. Dar cand au aflat care este birocratia s-au retras. Este o problema economica. Multi oameni din Iasi sau Bucuresti care s-ar muta in Cluj inseamna sa isi cumpere apartamente sau sa isi schimbe stilul de viata. Nu o consider o problema deosebita in considerentele in care tu faci tot ce depinde de tine si ai angajat un om de valoare. Cand vine unul pe post si nu ai pe altcineva. Altfel daca poti angaja un om valoros chiar daca a fost doar un om pe postul respectiv si doi pe postul respectiv nu este nicio problema", considera David. 

 

"Depinde cand facem calculul si pe ce interval de timp. Nu mi se pare normal ca o facultate sa scoata la concurs zeci de posturi odata. Pentru ca atunci se creeaza decalaje si luam sansa unor tineri valorosi sa piarda. Avem o competitivitate scazuta cu toate ca ne laudam ca suntem cea mai buna universitate din tara. S-ar putea organiza prin organizarea de concursuri pentru posturi vacante mai ales cand ii vorba de posturi de prestigiu. Sa alcatuim comisii serioase cu membri seriosi, unii din afara universitatii. Nu ii putem judeca pe ai nostrii sa ii judece pe ai nostri care sunt tot ai nostri care ajung la concurs. Motivarea deciziilor comisiilor cred ca ar trebui sa fie publice. Sa nu ma intrebe pe mine pe strada ati avut un concurs dar nu stiu ce s-a intamplat acolo. S-ar putea intampla ca prin aceasta sa ajungem la concursuri echitabile si sa crestem mai mult prestigiul universitatii noastre", sustine Pop.

Cea de-a treia intrebare din cadrul dezbaterii organizate de site-ul DemocratieUBB a fost Proporţia acelor angajaţi în UBB în ultimii ani care au absolvit la alte universităţi (din România sau din alte ţări) este foarte scazută în comparaţie cu proporţiile întâlnite în universităţi importante din ţări dezvoltate. Este o problemă sau nu? Daca da, ce ar fi de făcut?

"Aici sunt doua scoli de gandire. O scoala de gandire spune in felul urmator ca nu este bine sa iti angajezi fostii doctoranzi, masteranzi in scoala cu tine. E foarte greu daca le-ai fost coordonatorul de doctorat sa progreseze cat timp tu esti acolo si e foarte bine sa mearga in alta universitate .E un sistem foarte raspandit in SUA, dar mai ales in statele vestice. A doua scoala de gandire spune ca este bine. Adevarul e ca daca te uiti cu atentie practic motivele sunt altele. Prima scoala de gandire uita sa spuna urmatorul lucru ca incurajeaza transferul de la o universitate la alta universitate pe motivul ca in SUA esti angajat pe o perioada determinata. Doi, sunt foarte multe programe de calitate. In celalalt sistem, practic lucrurile stau altfel. Daca nu ai un suport economic foarte puternic. Este greu intr-o tara mica saraca sa te muti din Cluj in Iasi sau din Cluj in Bucuresti. Stiu colegi care au fost obligati sa isi faca post-doc in psihologie la alt department. Care coleg de-al meu ar vrea sa mearga in alt department atat timp cat exista un singur program de tip a in Romania, la Cluj. Daca ajungi sa angajezi pe postul respectiv pe omul cel mai competent e un lucru bun", declara Daniel David. 

 

"Sunt de parere ca trebuie sa imbini cele doua scoli de gandire. In primul rand ca legea nu ne incurajeaza si nu ne permite sa nu lasam un absolvent de la noi sa nu candideze pe posturi noi. Avantajele noastre e ca ne putem pregati absolventii care ar putea face fata oriunde. Mobilitatea aceasta scazuta ne obliga sa folosim absolventii nostrii pentru ca nu ne putem astepta sa vina un bun absolvent din strainatate daca nu ii putem oferi un salariu bun. Am putea sa ii gazduim in spatiile universitare pe angajati timp de 2-4-5 ani gratuit sau sa le percepem o chirie modica. Daca reuseste in acesti 4-5 ani sa participe la un grant, atunci am putea sa ii gasim menirea", marturiseste academicianul Ioan Aurel Pop. 

Ma gandesc aici ce anume ar trebui sa se schimbe pornind de la posibilitatile pe care le avem. Ma gandesc ca avem sistemul Bologna. Avem bursele Erasmus. Sunt structuri pe care le putem folosi pentru a sustine dinamica dintre universitati, cadre didactice. Avem sansa sa fim mobili, dar nu ne folosim de aceste sanse. Poate discutam la dezbatere care sunt cauzele ca nu putem. In apetitul nostru de a merge afara, intra in peisaj curajul nostru de transformarea universitatii noastre in ceva atractiv. Tot orasul trebuie sa se transforme in ceva atractiv. Am avut sansa sa fiu intr-o universitate din Marea Britanie sau SUA si era chiar minunat. Acolo aproape nimeni nu mai trebuia sa mearga nicaieri pentru ca lumea venea la ei. E un dinamism, un schimb permanent in unviersitate", marturiseste Eniko Vincze.

Intrebarea venita din partea reporterilor Gazeta de Cluj a fost legata de cum ar trebui universitatile din Cluj sa atraga studentii din strainatate pe modelul UMF si avand in vedere ca multi dintre tineri sunt ademeniti cu tot felul de programe cum ar fi celor din Danemarca al studiilor gratuite pentru straini.

"Vreau sa dau exemplul antropologiei. Cu siguranta avem interes acolo unde exista interesul unor cercetari din strainatate care au considerat tara noastra un teren foarte provocator. Acest apetit depinde de structura domeniul, de dinamica interna pentru ca nu numai bursele Soros s-au mutat din Europa de Est catre Orient, ci si interesul cercetatorilor se muta. Sunt si chestiuni politice care se muta. Ce ma atrage intr-un loc sau altul. Apoi, ofertele de masterat, oferite in program neaparat. Pentru ca Erasmusii sa vina in directia aceasta. Un numar de studenti pleaca. Un numar de studenti pot sa vina. Am vazut multi studenti din Uniunea Europeana care cautau innebuniti cursuri suficiente in limba engleza, franceza in alte domenii din limbi moderne. Trebuie mult sprijin in directia asta si provocare", marturiseste Vincze. 

"Am avut la doctorat 17% studenti straini nu din Republica Moldova, ci participand la examen in limba lui, elaborand lucrarea in limbi de circulatie internationala. Este o deschidere si din cate stiu si in domeniile celalalte, banuiesc ca la domeniile celalalte, respectiv cele reale, limbajul este mult mai universal", argumenteaza Pop.

"Ubb are studenti din strainatate la nivel de doctorat si studenti la studii doctorale. Cred ca ar trebui sa ne identificam care sunt varfurile, care sunt functiile noastre de stiinta. Fiecare dintre profesorii UBB se considera ca este de excelenta. Va trebui sa le promovam si oamenii vor veni in UBB urmand aceste programe la nivel international. Problema noastra este ca partea cea mai mare va trebui sa vina la graduate, doctorat. Cred ca asta este solutia. O analiza interna sa stim la ce suntem foarte buni. Este o solutie pentru salvarea nu atat a liniei maghiare, dar a liniei germane. In Romania avem extrem de putini germani. Daca nu avem scoli de excelenta si daca nu ne adresam spatiului cultural german nu avem sanse. Avem nevoie ca noi sa vedem unde putem fi competitivi international ca nu putem fi competitive in toate domeniile", sustine David.

Alexandru Baumgarten, conferentiar la UBB a pus candidatilor urmatoarea intrebare: Care ar fi directiile in care ati dirija fondul rectorului? 

"Stiu ca exista acest fond al rectorului mai mult din folclorul universitar. Nu am vazut comunicat in buletinul informativ despre vreo destinatie a banilor. Nu am idée daca reprezinta 1%, cat ar fi de mare, dar in acest moment v-as spune ca I-as folosi ca sa ii premiez pe cei mai buni studenti mai ales de la masterat si doctorat si sa echilibram situatia celor adusi in universitate. Nu scrie nicaieri pe siteul universitatii care sunt destinatiile finale. Banii sunt totusi de stat. Nu sunt banii care vin dintr-o donatie sau sponsorizare", sustine Pop.

"Intr-adevar asa functioneaza bugetul. Un fond al rectorului nu l-as mentine ca astfel financiar as reproduce acel personaj care are la dispozitie oricand ceva anume pe care il poate folosi cum vrea el sau ea", este de parere profesorul de la Studii Europene.